misiune in Bosnia


În toamna anului 2003 am avut ocazia să particip la programul „Echipe de acţiune” al
organizaţiei OM România. Acest program a constat din patru săptămâni de teorie la bază,
în localitatea Ghimbav, şi două săptămâni de practică, ce a avut loc în Bosnia.
Participarea mea la “Action Team” şi misiunea în Bosnia este împlinirea unei dorinţe care
am avut-o cu un an înainte, aceea de a merge într-o ţară străină, într-un loc nou, în care
nu am mai fost şi să fac o lucrare pentru Dumnezeu. Probleme, piedici, ezitări au apărut,
dar harul lui Dumnezeu a fost suficient ca să trecem peste ele.

Deşi este în Europa totuşi este o ţară islamică, dar din fericire nu este manifestat un islamism radical. Dar a fost suficient ca timp de trei ani să fie în război cu „creştinătatea”. Bosnia este
o ţară din fosta Iugoslavie şi odată cu prăbuşirea comunismului a căutat să-şi capete independenţa. Aceasta a dus la ură şi război între sârbi şi bosniaci, un război care a lăsat
urme ce pot fi văzute şi acum.

Când ne îndreptam spre capitala ţării, Sarajevo, câteva lucruri am observat: mulţimea de case
pe care se vedeau urmele gloanţelor, casele ruinate şi mulţimea de morminte musulmane şi creştine. Erau urme lăsate de război în mediul exterior, dar fiind printre bosniaci am înţeles
că erau şi urme în adâncul fiinţelor lor. Accentuarea diferenţelor de etnie, care produce teamă unui sârb dacă se află între musulmanii bosniaci şi tot odată şi ură şi dorinţă de răzbunare.

„Înainte de război nu conta că eşti sârb, croat, musulman. Erau fel de fel de căsătorii, oamenii puteau vorbi cu cine voiau. Dar acum nu mai este aşa”, mărturiseau mulţi.

Acum nu se mai poate avea încredere în cel de lângă tine. Dacă eşti străin eşti privit cu suspiciune. Dacă faci ceva diferit nu eşti acceptat foarte uşor, în special de cei în vârstă.
Aceasta am putut să experimentez eu însumi; foarte greu să intri în contact cu ei.

Dar fiind sincer faţă de ei, poţi să le câştigi încrederea, şi trebuie să te străduieşti să nu o
pierzi. Stând de vorbă cu misionarii de acolo am înţeles că aceşti oameni au nevoie de un loc
în care să se simtă bine şi în siguranţă, au nevoie ca inimile lor să fie vindecate. Am înţeles că
şi ei, musulmanii, sunt oameni ca şi noi.

„Aici mă simt mai bine ca acasă”, mărturisea cineva care vizitase o fundaţie la care lucrează misionarii.

Trebuie de zidit o casă pentru aceşti oameni, şi cred că această casă este Biserica lui Christos.
El este Cel care poate să mângâie, să dea pace, bucurie, să şteargă lacrimile.

Biserica din Bosnia este mică, dar acolo unde odată nu era biserică, acum este, şi cred că Dumnezeu binecuvintează Biserica din Bosnia Herţegovina.

Am fost pentru o perioadă scurtă într-o altă cultură, dar a fost suficient să văd puţin din nevoile altor oameni, nevoile altor sfinţi şi am văzut mult mai mult răspunzând la o chemare a lui Dumnezeu, decât stând pasiv şi nepăsător. Am mulţumit lui Dumnezeu ca sunt român şi sunt
în România. Nu este un gând egoist că eu sunt bine şi nu am probleme ci este un gând plin de recunoştinţă şi de responsabilitate înaintea lui Dumnezeu.

Sunt şi fiecare din noi este responsabil înaintea lui Dumnezeu pentru ceea ce a primit. Trebuie
să dăm şi celor ce au nevoie de Vestea Bună şi cum vom putea împărtăşi această Veste dacă
nu ne vom da întâi pe noi înşine lui Dumnezeu?!

Rugaţi-vă pentru sfinţii din Bosnia! Rugaţi-vă pentru sfinţii din ţările musulmane!

 
Date statistice despre Bosnia

Numele complet: Republica Bosnia şi Herţegovina
Suprafaţa: 51,129 sq km
Populaţia: 4,359,800
Capitala: Sarajevo
Etnii: Sârbi (40%), Bosniaci (38%), Croaţi (22%)
Limba: Bosnian, Serbian, Croatian
Religii: musulmană (40%), ortodoxă (31%), catolică (15%), protestantă (4%), altele (10%)

© 2005 tanarcrestin.net