Interviu | Laura Lavric


Interviu cu trupa Pur şi simplu





Pentru toţi cei ce nu vă cunosc, să începem cu o scurtă prezentare (nume, vârsta)

Asa, hai să ne prezentăm: Adi C – vocal, Alin D – chitară acustică, Adi C- chitară bass,
Zoli J – chitară electrică, Comi V- pian, Florin F. – tobe;
Cât despre media de vârstă, se încadrează între 23 si 26 ani...


Cum a luat naştere trupa şi de ce se numeşte 'Pur şi simplu'? A cui a fost ideea pentru alegerea acestui nume ?

Nu cred că e nimic spectaculos în felul în care “s-a născut“ pur şi simplu, cu un aer foarte
firesc fiecare dintre noi visa la o trupă, conjuncturile favorabile pe care Dumnezeu le-a
îngăduit ne-au adus împreună, iar mai apoi am învăţat să preţuim ceea ce am primit. Ideea numelui a fost tot aşa mixată şi vehiculată prin preajma noastră fără ca unul dintre noi să
o născocească şi să o impună, nu ştiu, cred că a venit de la sine, ne-a plăcut, intruchipează
cel puţin 2 dintre caracteristicile lui Isus, şi anume: simplitate şi puritate, atribute pe care
de altfel luptăm şi noi să ni le însuşim.


Aveţi un stil de muzică care va caracterizează? Care e melodia de suflet a trupei?

Vă daţi seama că a avea stil e lucru mare, noi nu suntem încă o trupă care să aibe un stil
bine definit, dar încercăm şi ne îndreptăm se pare spre rock-alternativ, sau cel puţin aşa
ne place să credem. Nu ştiu să avem o melodie compusă in afara spectrului sufletesc, ori vrei
să întrebi ce piesă preferăm din repertoriul nostru? Eh, nu prea ne îndrăgostim de noi când există atâta muzică bună pe piaţă şi totuşi dacă e să amintim o piesă care ne răscoleşte e
cu siguranţă “Actorul”.


Spuneţi-ne mai multe despre noul album... al câtelea este defapt? Ce este altfel la acest album?

Noul album se numeşte exact “Altfel” şi este al patrulea album, noi credem că aduce un aer
nou şi o muzică mai convingătoare. Ideea de altfel care stă la baza albumului e născută din dorinţa de-a încuraja semenii să găsească puterea de a fi “Altfel” într-o lume în care există probleme serioase atât pe plan moral cât şi pe cel spiritual.
“Caută să fii altfel” ar putea suna încurajarea noastră.


Cum de aţi decis să plecaţi într-un turneu de promovare a noului album tocmai în SUA?
In ce oraş de acolo aţi avut cel mai bun timp?


Păi, trebuie să recunoaştem că ideea de America e o tentaţie mai veche, doar că înainte am primit câteva lecţii destul de dure. A urmat o vreme în care ne-am implicat într-un program
cu copiii de la un centru din Oradea, unde am prestat ceea ce am ştiut noi, iar mai apoi ne-a venit ideea să montăm un proiect în afara ţării, un program prin care binecuvântarea să vină
nu numai peste noi. Peste tot am avut un timp diferit, nu avem instrumente necesare să măsurăm unde ne-am simţit mai bine, percepţia e subiectivă, vă daţi seama, nu?


Ce a fost cel mai fain în acest turneu? Dar cel mai puţin fain?

Cel mai fain a fost că am putut să facem ceva şi pentru alţii, nu numai pentru noi, iar fain a
fost că am descoperit ţinuturi noi, oamenii noi, civilizaţia din vest, a fost o experienţă unică
şi preţioasă. Mai puţin fain a fost oboseala inerentă pe care am acumulat-o de-a lungul călătoriei.



Ce ne puteţi spune despre proiectul în care aţi fost voluntari în Honduras?

Putem spune că a fost o provocare din care am învăţat multe, de la lucruri mărunte şi simple
cum ar fi să preţuieşti un pahar cu apă, ca să nu mai vorbim de confortul pe care îl avem noi românii faţă de cei din Honduras, da…


Cum reuşiţi să vă împărţiţi timpul între familie, prieteni, muzica? De exemplu aţi plecat în SUA doar cu trupa iar familiile (pentru cei insuraţi) au rămas in ţară?

Cred că familiştii au negociat, iar soţiile au înţeles şi au crezut în proiect, aşa că ne-au susţinut.


Pentru că suntem în preajma sărbătorilor, spuneţi-ne ce înseamnă pentru voi Crăciunul.
Vă aduceţi aminte de vreo întâmplare hazlie care s-a petrecut de Crăciun?


Crăciunul ni se relevă în doua feluri, un fel de isterie la scară largă, o supra-cheltuială de
cadouri, unele chiar nefolositoare, lumini colorate ce răspândesc un aer jovial, nelipsitul miros de cozonaci, un iz de brad şi mulţi clopoţei, dacă vreţi o formă de divertisment, de frivolitate
căruia ne dedăm cu sau fără voia noastră. Dar când reuşim să alungăm toate aceste gânduri
şi ne retragem în noi şi cu noi, ca să găsim adevărata semnificaţie a sărbătorii.
Sper că aveţi idée despre ce vorbesc?!


Crăciunul este cunoscut ca o sărbătoare care se petrece în familie.
Voi unde vă veţi petrece Crăciunul, în familie sau veţi avea concerte?


De data aceasta ne conformăm clişeelor, o să petrecem timp în familie.


Mai aveţi planuri pentru viitorul apropiat sau luaţi o pauză?

Dacă nu am avea planuri nu am mai fi, visul intreţine realitatea, cât timp vom visa noi vom
exista să cântăm, aşa credem noi.


Acum, la final, vă rog să transmiteţi un mesaj sau un gând de sărbători fanilor/fanelor, cititorilor...

Rămâneţi în voi, căutaţi adevărul şi vă veţi simţi liberi într-o lume care robeşte.