Pagina de creaţie | de Silvia Siladi

Aşteptând... zâmbetul iubirii

Incă o zi... obişnuită, în care realitatea nu ezită nici o clipă să mă facă să uit de aşteptările
şi visele mele şi mă face să le abandonez pe un petic de hârtie...

Soarele a răsărit şi odată cu el răsare în mine o sete aprinsă după aventuri şi trăiri noi; dar totul decurge atât de liniştit şi parcă nu am nici o şansă să găsesc visele mele ce par atât de bine ascunse într-o lume apăsată de dureri!

Totul îmi şopteşte neîncredere şi nu reuşesc să dau
un ritm vietii mele...

Zeci de întrebări fără răspunsuri îmi tulbură gândul pentru ore în şir:
Cum pot eu şti ce exprimă un vers rupt dintr-un
cântec, fără iubire?
Cum pot eu şti ce simte o inimă zdrobită fără să fiu iubită?
Şi mai ales, cum pot eu şti că există dragoste, când
totul în jur e cuprins de interese şi ambiţie?

Incă o zi... diferită de toate celelalte în care tind să
cred că am ieşit din anturajul realităţii; în care totul
pare atât de schimbat şi plin de viaţă...
Uşor reuşesc să trec dincolo de toate barierele unei
vieţi cuprinse de rutina zilnică din cauza zâmbetului
tău ce şi-a lăsat adânc amprenta în această zi...
diferită!

Aşteptările şi visele mele sunt salvate de la a fi aşternute şi uitate veşnic doar pe un petic de hârtie.


Incet întrebările mele capătă răspunsuri una câte una, răspunsuri ce nu par a avea o logică
ci multă taină, răspunsuri şoptite de glasul blând şi totuşi înfiorător al iubirii.