Editorial | de Laura Lavric

Primăvara
din inima ta...

După o iarnă destul de grea, friguroasă, dar în acelaşi timp plăcută, soseşte primăvara!

Ea aduce bucurii, iubire, pace şi speranţă! Speranţă pentru o lume mai bună, mai plină de viaţă, de dragoste. O lume care lasă în urmă frustrările, resentimentele, ura, batjocura, răutatea, viclenia; o lume care îngroapă toate acestea şi se trezeşte la o nouă viaţă. O viaţă în care predomină dragostea; acea dragoste care face posibilă iertarea, care l-a făcut pe Isus să moară pentru noi, o dragoste care leagă relaţii, care dăruie, care nu răneşte, nu face rău, nu poate împărţi acelaşi loc cu ura. Această dragoste crede totul, nădăjduieşte totul, sufera totul şi mai presus de orice, nu va pieri niciodată!!! Cerul şi pământul vor trece, însă
dragostea va rămânea!

In multe din inimile noastre este încă iarnă. Inimile sunt îngheţate, reci, triste şi asta
din cauză că nu am lăsat ca dragostea să ne cuprindă întreaga inimă. Acolo mai este
încă ură sau resentimente, neiertare, răutate. Intr-o astfel de inimă Isus nu poate locui.
El vrea o inimă plină de dragoste! Poţi să ai totul, să faci totul bine, să fii bun, milostiv,
chiar să te jertfeşti, însă dacă nu ai dragoste eşti nimic!

Decide azi să laşi dragostea să pătrundă măcar într-un colţ din inima ta şi vei vedea cum
va încolţi, apoi va înflori şi orice rău se va topi. In inima ta nu va mai fi gheaţă, ci prin ea
vor curge râuri de apă vie.

Incă aştepţi să sosească în inima ta primăvara? Lasă dragostea să intre în ea şi în
inima ta va fi o primăvară eternă!