Eseuri | de Roxana Costescu

Primăvara... este o minune!

Cuvântul „Primăvară” poate fi citit privind la zâmbetele copiilor, privind la strălucirea ochilor
lor, privind la freamătul locurilor de joacă, privind până şi la băncile care aşteaptă de mult poveştile celor ce se aşează pe ele pentru a se odihni sau doar pentru a admira frumuseţea. Frumuseţea cui? A copiilor, a tinerilor. De fapt, aceasta e frumuseţea primăverii, pe lângă miresmele florilor, minunea ierbii şi foşnetul frunzelor copacilor.

Primăvara îşi are rădăcinile în palmele Celui mai mare Creator. Da, înainte de toate a existat
un Dumnezeu care a modelat fiecare fir de iarbă, El Însuşi a sădit prima grădină din univers, cea a Edenului. Şi tot din palmele Lui, primăvara renaşte în fiecare an, în palmele Lui poţi să renaşti şi tu. Aşează-te doar… în căuşul palmei Lui şi lasă-L să aducă primăvara în tine!

Doamne, în sufletul meu e o primăvară adâncă, în care cuvintele mele înfloresc pentru Tine spunându-ţi cât de mult Te iubesc. În mine… privesc iarba cum creşte şi spun despre Tine că eşti un Creator minunat. Seminţele de adevăr pe care le-ai ascuns în pământul bun al inimii mele încolţesc acum sub ploaia binecuvântărilor Tale.

Doamne, Te descopăr aşa de minunat în văile întunecoase ale inimii mele, acolo unde paşii
Tăi n-au încetat să-mi fie alături. Când ai păşit pe tărâmurile noi ale inimii mele, ai adus cu
Tine curcubeul – semn al dragostei Tale pentru mine. Soarele a apărut dintre nori şi spun despre Tine că eşti lumina vieţii mele, Tu eşti primăvara mea. În Tine şi din Tine renasc în fiecare an, în fiecare zi.

Mă gândeam de ce-mi văd viaţa aşa de frumoasă, de ce am atâta bucurie şi pace în inimă.
Ei bine, pentru că Tu mi-ai dat gânduri frumoase, pentru că Tu m-ai învăţat cum să zâmbesc chiar şi-atunci când sufletu-mi plânge, pentru că Tu m-ai învăţat că merită să sper şi să am încredere în Tine. E minunat să te ştii acceptat şi iubit necondiţionat. Tu faci asta într-un mod aşa de minunat.

Am luat puţin câte puţin din caracterul Tău… şi-am dobândit un suflet aşa de frumos, aproape la fel de frumos ca al Tău, doar că necesită mai multe prelucrări. Te-am descoperit dincolo de tradiţii, ritualuri şi porunci, Te-am descoperit în mine şi m-am bucurat nespus de mult să te
ştiu acolo, în mine.

Te voi lăsa să-mi şlefuieşti colţurile inimii pentru că mi-o doresc desăvârşită. Mi-ai spus să-mi păzesc inima mai mult decât orice căci din ea ies izvoarele vieţii. Da, într-adevăr, din inimă ies izvoarele vieţii, iar când îţi doreşti o altfel de viaţă nimic nu se poate compara cu pacea şi bucuria pe care o dai Tu.

Mulţi se întreabă ce câştig dacă te am pe Tine… Ei bine, le-aş spune că ceea ce sunt se datorează Ţie. Şi dacă văd în mine ceva ce ar semăna cu o fărâmă de speranţă, atunci să
ştie că Tu mi-ai aprins-o în suflet.

Caută în adâncul tău bucuria primăverii şi a Creatorului ei şi bucură-te împreună cu mine, lăsând primăvara să-ţi înflorească în suflet făcându-l mai frumos, mult, mult mai frumos.

În fiecare an primăvara îmi aminteşte de noi începuturi. Primăvara îmi dă putere să renasc, gândurile mele renasc, inima mea renaşte. Dar ce e mai minunat e că în spatele acestui spectacol măreţ stă Dumnezeu. Şi, mai mult decât întreaga natură, îl admir pe Dumnezeu.
Câtă frumuseţe, câtă prospeţime în dragostea Lui. Da, acum ştiu, m-am îndrăgostit din nou
de Dumnezeu.

Azi, când ţi-ai deschis ferestrele inimii, a intrat în sufletul tău primăvara. Bătăile inimii tale
sunt, de fapt, bătăile inimii pământului care a dat naştere primelor fire de iarbă. Pământul vibrează. Şi inima ta vibrează. O dată cu primăvara a intrat în sufletul tău prima rândunică trimisă de Dumnezeu să-ţi aducă prima ploaie de binecuvântări. Ai cules din grădină ghiocei.
Ei să-ţi aducă pace şi linişte. Iar primele raze de soare să-ţi alinte privirile. Prima aripă de
vânt ţi-a adus mirosul proaspăt al ierbii şi un zâmbet pe buze. După ploaia de binecuvântări, pe cerul inimii tale a apărut curcubeul ca semn al fericirii. Condamnat mereu la biruinţă, mergând de mână cu Domnul, simţind mereu în pieptul tău iubirea Lui vei avea o primăvară binecuvântată, un an binecuvântat, o viaţă binecuvântată. Tânjeşte după dragostea divină
a cerului şi vei fi mereu binecuvântat. Lasă primăvara să-ţi păşească în suflet.

Aş vrea să închei cu gândurile lui Osea. Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul
căci El se iveşte ca zorile dimineţii şi va veni la noi ca o ploaie, ca o ploaie de primăvară care udă pământul. Fie ca într-adevăr Domnul Isus să vină ca o ploaie de primăvară udând
pământul inimilor noastre. Fie ca roua Duhului Sfânt să se aşeze pe petalele florilor de pace
şi bucurie sădite în noi de Însuşi Dumnezeu!

Scrie-ţi pe tăbliţa inimii tale: Primăvara a adus în inima mea renaştere. Sunt un alt om.
Respir aerul proaspăt al cerului ascuns în mine şi mă bucur că L-am cunoscut pe Marele
Creator al universului, Creatorul meu.